Este posibil ca titlul sa va contrarieze. De ani buni, diversi profeti ai comunicarii au tot batut moneda pe ideea ca ”trebuie sa ne invingem emotiile”, daca vrem sa fim oameni puternici, de succes, așa ca nu ma mira faptul ca publicul larg si-a asumat aceasta perspectiva. Nu as zice ca e gresita, ci doar paguboasa. O risipa inutila de timp si de energie!

 

Perspectiva pe care v-o propun porneste de la o intrebare simpla: de ce o lupta cu emotiile si nu o aliantă cu ele? Eu pledez pentru alianta, pentru un parteneriat cu emotiile. La urma urmei, sunt trairile noastre launtrice, starile prin care trecem; emotiile vin din noi, si nu din afara noastra. A te lupta cu propriile emotii este ca si cum te-ai lupta cu tine-insuti.

Pret de cateva secunde, va invit sa va ganditi la o lupta; imaginati-va scena unui conflict si plasati-va in mijlocul ei. Cei care, brusc, se simt ceva mai incordati, mai tensionati si, eventual, au uitat sa mai respire, au toate motivele sa se simta asa: asta provoaca ideea de lupta, in fiecare dintre noi. Cuvintele pe care le rostim au o forta fantastica, au o rezonanta profunda in mintea noastra! Simplul gand la lupta ne face sa strangem din dinti, sa ne incruntam, sa inclestam pumnii, sa ne incordam muschii si sa ne lipim mai tare cu talpile de podea. Seamana cumva cu portretul multor vorbitori pe care i-ati urmarit de-a lungul timpului? 😉 Acum stiti ce faceau, nu? Se luptau cu emotiile!

 

La polul opus gasim speakerii care zambesc, gesticuleaza armonios si au o atitudine relaxata, vorbind fara sa se poticneasca la fiecare fraza si transmitand o stare de calm si de incredere. Multi ar zice ca acesti oameni ori sunt acei nesuferiti care nu au emotii, ori sunt perseverentii care au invatat sa le invinga. Nici una, nici alta, dragii mei! Acestia sunt oamenii care au invatat sa-si contemple emotiile, lasandu-le sa creasca, in loc sa le reprime si dandu-le o directie, ca unor copii nestiutori. Acesti oameni au inteles ca e mai intelept sa te aliezi cu propriile emotii, decat sa te lupti cu ele.

Usor de zis… vor spune scepticii. Si le dau dreptate. Sa bati acum palma cu propriile emotii nu e un lucru usor, dupa o viata de om in care ai facut exact pe dos. Dar va asigur ca oricine poate face asta, daca-si doreste – e doar o schimbare de perspectiva, nimic mai mult! Sa-ti contempli si sa-ti iubesti trairile interioare e, in mod evident, mult mai reconfortant decat sa te lupti cu ele si sa le reprimi – iar diferenta vine din ce alegi sa faci: vrei un razboi cu tine-insuti sau preferi o alianta? 

Lavinia Stefan